Manelizarea istoriei

Un subiect comun al ultimei saptamani, dezbatut dar nu suficient "batut", s-a constituit din remarcile manelistice la adresa Regelui, facute de nimeni altcineva decat de piratul sef, ajuns printr-o eroare de nimeni inteleasa, nici chiar de el, sef al statului pentru a doua oara. Deranjul mare pe care l-a pricinuit, de altfel intentionat, pentru moment a facut turul televiziunilor. Ramane de vazut cum il vor taxa romanasii nostri de rand, in conditiile in care oricum nimeni nu mai crede in istorie, nicidecum sa mai faca vreun efort sa puna mana pe o carte. Ma refer la o carte de bune maniere, pentru ca a ataca abdicarea regelui clasand-o drept tradare, nu tine de cunostinte istorice (de altfel cine isi facea iluzii in sensul asta de la personajul in cauza), ci tine de respectul pe care ar trebui sa il acorzi unei persoane de a carei imagine te-ai folosit in urma cu cativa ani cand te faceai ca ai condamnat comunismul. E aceeasi poveste ca si cea legata de importanta referendumului: cand il faci tu, e important, cand vor sa il faca altii, e inutil. Oricum, dupa cum spune o vorba celebra, istoria depinde de cine o scrie si speram sa o scrie un istoric si nu un marinar.