S-a reluat acerb discutia despre Rosia Montana, in contextul unor remarci penibile, cum altfel, ale asa-zisului ministru al muncii, nimeni altul decat povestitorul Lazaroiu. Cu un tupeu specific pdl-ist, ii catalogheaza drept ipocriti pe cei care se opun hotiei de la Rosia Montana. Hotie din punct de vedere financiar, statul roman primind niste firimituri din valorificarea aurului si argintului extras, si o golanie totala in ce priveste patrimoniul cultural si protectia mediului. De altfel, recent, cei de la RMGC nu au fost capabili sa explice cum vor crea miile de locuri de munca pe care le clameaza in sumedenia de reclame ce au invadat posturile de televiziune. Actioneaza pe acelasi principiu pdl-ist: mintim in mod repetat cu nonsalanta pana cand o sa ne creada. Oare nu ar fi normal sa se faca un referendum pentru a intreba poporul daca e de acord sa dea pe nimic rezervele naturale si nationale? Pardon, nu pe nimic, pe niste cianuri si metale grele care o sa ramana in "patrimoniul" national dupa ce pleaca RMGC-ul cu sacii plini de prin Romania. Daca statul roman a ajuns in situatia in care nici macar propriile resurse sa nu fie capabil sa le extraga, atunci sa le lase acolo generatiilor viitoare, care poate vor sti macar sa dea cu sapa dupa aur, cum au facut stramosii chiar si acu 2.000 de ani. A ajuns o entitate pur formala, de isi zice stat, condusa de niste mafioti, sa dicteze in numele poporului si sa explice ce e bine si ce e rau. Asemenea nesimtire era propovaduita si in timpul comunismului, cand iti luau casa si pamantul, ca doar stiau ei mai bine ce e de facut cu ele. Acuma fac contracte pe banii nostri, iau imprumuturi in numele nostru, vand resursele subsolului, trag taxe si impozite, iar noi stam si ii toleram. Daca o sa mai aiba un minim de onoare poporul roman, exploatarile de la Rosia Montana nu se vor face in conditiile astea de hotie. Daca nu, atunci ar trebui sa punem mana sa citim cu totii in cor "Schimbarea la fata a Romaniei", intr-o terapie de grup, marele Cioran fiind la fel de actual ca si Caragiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu